Despre modurile principale de expunere.

        Știm, pe baza unei îndelungate experiențe, că modurile de expunere într-un text literar sau nonliterar ți-au creat totdeauna probleme, mai ales în situația identificării trăsăturilor acestora și a redactării unei compuneri în care să motivezi prezența utilizării lor în textul dat.
      Mai jos aveți căt mai pe scurt o prezentare a acestora.  

     ----------------------------------------------------------------------------------------------------

     Descrierea este un mod de expunere prin care se prezintă trăsăturile caracteristice ale unui colț din natură, ale unui peisaj, fenomen al naturii, portretul unui personaj etc. De asemenea, descrierea este și o operă literară, în proză sau în versuri, organizată pe baza descrierii literare. 

Ea poate fi:

- de tip tablou (descrierea unei furtuni, unui lac, unui anotimp etc.);
- de tip portret (enumerarea trăsăturilor fizice și morale ale unei persoane).

*** Când se analizează orice tip de descriere , este indicat să urmărești :

• Cine efectuează descrierea;
• Din ce perspectivă ( cum consideră cele descrise ) și ce percepe acesta;
• Care sunt aspectele descrise și contextul lor spațio-temporal;
• Ce sugerează imaginile artistice;
• Ce este particular în descrierea respectivă;

      Dialogul este modul principal de expunere care constă în succesiunea replicilor din convorbirea a două persoane ( în viața reală ) sau a două personaje ( în opera epică sau dramatică ). Prin dialog se comunică, în modul cel mai direct cu putință, idei , informații, opinii, explicații etc.

      Narațiunea este un mod principal de expunere și de organizare compozițională în opera epică în versuri sau în proză: basm, baladă, fabulă, schiță, nuvelă, roman etc. Accentul intr-o narațiune cade pe ce se întâmplă. Naratorul ( povestitorul ) - cel care relatează faptele și întâmplările, situațiile, evenimentele sau conflictele în care sunt implicate personajele:

• Naratorul subiectiv ( implicat afectiv, fiing implicat prin relatarea la pers. I singular, presupune că acesta are o perspectivă propie asupra evenimentelor relatate );
• Naratorul obiectiv ( detașat / neimplicat afectiv, relatarea se face la pers. a III-a singular);
• Naratorul omniscient ( singurul care " știe " cum gândesc și cum acționează personajele, pe care le prezintă în diferite ipostaze și situații ).

  Personajele participă la acțiune în diferite grade ( personaje principale, secundare, episodice ).

       Modalități DIRECTE de caracterizare; Caracterizarea directă efectuată de către:

• Narator ( trăsături fizice și/sau morale );
• Alte personaje ( caracterizare subiectivă, în raport de relațiile dintre personaje )
• Personaj însuși ( autocaracterizarea / autoportretul; definește pe sine sau în raport cu lumea , faptele, întâmplările etc. ).

       Modalități INDIRECTE de caracterizare; Caracterizarea desprinsă, prin interpretare, din:

• gânduri, fapte, atitudini, comportament;
• relațiile cu celelalte persoane;
• limbaj ( important este ce se spune despre personajul dat și cum se spune ! );
• Mediul în care personajul este situat ( societatea, împrejurările conflictului );
• Nume;
• Alte procedee: descrierea, antiteza, analiza psihologică etc.